"Factorul Add-on" este un termen utilizat în domeniul imobiliar comercial, în special în clădirile de birouri. Acest factor se referă la raportul dintre suprafața totală brută a clădirii și suprafața totală închiriabilă netă pe care chiriașii o pot utiliza în mod exclusiv.
Factorul de adaos este utilizat pentru a repartiza costurile aferente spațiilor comune (cum ar fi holul de intrare, holurile, toaletele comune etc.) între chiriași. Calculul se face scăzând suprafața închiriabilă netă din suprafața totală brută a clădirii și apoi împărțind rezultatul la suprafața închiriabilă netă. Rezultatul este un coeficient prin care se înmulțește suprafața fiecărei unități de birouri din clădire. Astfel, de fapt, proprietarul închiriază 100% din suprafața clădirii.
De exemplu, dacă o clădire are o suprafață brută totală de 10.000 m² și o suprafață utilă totală de 8.000 m², coeficientul de adaos ar fi de 25% ((10.000 - 8.000) / 8.000).
În acest caz, chiriașul plătește chiria nu numai în funcție de suprafața pe care o utilizează în mod exclusiv (suprafața închiriabilă netă, NLA), ci și în funcție de cota-parte din spațiile comune, care se calculează cu ajutorul factorului de adaos.
