În contextul proprietăților imobiliare comerciale, termenul "cap" este cel mai adesea utilizat în două contexte: rata de capitalizare (rata de capitalizare) și plafonarea cheltuielilor de exploatare.
Cap Rate (rata de capitalizare): Această rată este un indicator de randament utilizat pentru a evalua rentabilitatea investițiilor în domeniul imobiliar. Rata de capitalizare se calculează prin împărțirea venitului net anual al proprietății la prețul acesteia. De exemplu, dacă o clădire produce anual un venit net de 100.000 de dolari și este evaluată la 1.000.000 de dolari, rata de capitalizare este de 10%.
Plafonarea cheltuielilor de exploatare: Unele contracte de închiriere pot stabili o limită sau un "plafon" pentru creșterea anuală a cheltuielilor de exploatare pe care proprietarul le poate percepe de la chiriaș. Acest plafon poate fi stabilit ca o creștere procentuală fixă sau poate fi indexat în funcție de inflație sau de un alt indicator economic. Acesta are rolul de a limita riscul pentru chiriaș, protejându-l de creșteri excesive ale costurilor. Pe de altă parte, poate limita capacitatea proprietarului de a transfera costurile de exploatare crescute către chiriaș. Plafonul costurilor de exploatare și termenii specifici ai acestuia ar trebui să fie clar precizate în contractul de închiriere.
